Biserica noastră

CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU ŞI SPRIJINUL CREDINCIOŞILOR NOŞTRI, A FOST CUMPĂRATĂ CLĂDIREA ÎN CARE BISERICA SF. 40 DE MUCENICI ÎŞI VA DESFĂŞURA ACTIVITATEA.

Biserica este aşezământul sfânt întemeiat de Domnul nostru Iisus Hristos, prin intruparea, moartea si invierea Sa, si apoi desavarsit prin pogorarea Duhului Sfânt si prin propovaduirea si jertfa Sfintilor Apostoli si a urmasilor lor – martiri, episcopi, preoti, diaconi si toti sfintii. Biserica este obstea tuturor crestinilor care cred în Hristos, care marturisesc aceeasi dreapta credinta în Tatal, Fiul si Duhul Sfânt si care asculta de slujitorii sfintiti randuiti de Sfintii Apostoli si de urmasii lor. Scopul Bisericii este sa marturiseasca si sa apere dreapta credinta pe pamant, pe care  a descoperit-o Dumnezeu în Sfânta Scriptura si în Sfânta Traditie; Sa adune si sa uneasca sub acoperamantul ei, ca o mama, toate neamurile care cred în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu; Sa invete, sa conduca si sa sfinteasca lumea prin Sfânta Evanghelie si harul Duhului Sfânt dat Apostolilor si păstorilor Bisericii randuiti de ei; Sa mentina pe pamant pana la sfarsitul veacurilor Sfânta Liturghie si toate sfintele slujbe de lauda, de multumire si de cerere, spre slava Preasfintei Treimi; Sa mântuiasca toata lumea prin dreapta credinta în Dumnezeu, prin harul Duhului Sfânt, pe care il primim la Biserica prin Sfintele Taine si prin lucrarea faptelor bune.

În afara Bisericii nu este mântuire

În afara Bisericii intemeiate de Hristos nu este mântuire, pentru ca nu este episcop, nici preotie, nici Sfintele Taine prin care primim harul mântuirii. Adevarul, care este Hristos, Crucea, Sfânta Evanghelie, harul mântuirii si urmasii Sfintilor Apostoli, adica episcopii si preotii, se afla numai în Biserica. Aici este Duhul Sfânt, Botezul, Sfânta Impartasanie, Preotia, Sfânta Liturghie, bucuria vietii si mântuirea. Aici se afla sfintii toti impreuna cu Maica Domnului si insusi tronul nevazut al Prea Sfintei Treimi. Cei care au iesit din sanul Bisericii si s-au lepadat de tainele ei, de pastorii ei randuiti de Apostoli, de Cruce, de sfinti, de Sfânta Liturghie si de toate darurile Duhului Sfânt ce izvorasc din Biserica, aceia s-au lepadat de harul mântuirii, caci au iesit din corabia Bisericii si din staului oilor lui Hristos, Mântuitorul si Pastorul nostru Cel bun. Ei se pot mântui numai daca se caiesc si revin în sanul Bisericii. Domnul nostru Iisus Hristos zice: Pe aceasta piatra – a dreptei credinte – voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Portile iadului sunt sectele crestine de tot felul care lovesc în unitatea si temelia Bisericii, dar nu o vor putea birui, caci la cârma ei este Insusi Hristos Mântuitorul lumii.

Încrederea în Biserica cea adevarata

Biserica ne uneste cu Dumnezeu. În ea se află neîncetat Hristos, Mântuitorul nostru si Sfântul Duh. De aceea Biserica nu greseste niciodata, fiind „stalpul si temelia adevarului” (I Tim 3, 15). Credem în Biserica lui Hristos, caci numai în ea ne putem boteza, pocai si impartasi cu Sfintele Taine. Numai în ea ne putem mântui. Nu este mântuire afara de Biserica, spune Sfântul Ciprian, pentru ca numai Biserica, numita trupul tainic al lui Hristos, pastreaza toate darurile mântuirii. Biserica cea adevarata este Biserica Ortodoxa, pentru ca ea singura are dreapta credinta în Dumnezeu. Insusi cuvantul „ortodoxie”, în limba greaca, inseamna dreapta credinta. Ea singura pastreaza neschimbate, fără lipsuri si adaugiri, învatatura si randuielile Domnului nostru Iisus Hristos, asa cum le-au propovaduit Sfintii Apostoli si cum le-au explicat si fixat în Simbolul de Credinta Sfintii Parinti la Sinoadele ecumenice si locale din primele secole crestine, cand toata crestinatatea era una si nedespartita. De aceea numai în Biserica Ortodoxa se gasesc mijloacele sigure de mântuire. Numai Biserica Ortodoxa pastreaza învatatura de credinta adevarata, intreaga si neschimbata, primita de la Sfintii Apostoli, cuprinsa în Crez sau Simbolul de Credinta, asa cum l-au stabilit Sfintii Parinti în primele doua Sinoade ecumenice din anii 325 si 381 de la Niceea si Constantinopol, la care a luat parte si Biserica de Apus (Catolica). Mai tarziu, Biserica de Apus a modificat Crezul credintei (Filioque), si s-a indepartat de la Traditia comuna a Sfintilor Parinti, atat în ce priveste viata sacramentala, cat si forma de conducere a Bisericii (Reforma protestanta si dogmele papale romano-catolice); Slujbele în Biserica Ortodoxa sunt si ele recunoscute de toata lumea crestina ca cele mai mistice si mai conforme cu Traditia Bisericii nedespartite din primul mileniu. Asceza si postul nu au fost schimbate în Ortodoxie, asa cum s-a intamplat în Bisericile catolice si protestante.

Membrii Bisericii lui Hristos

Toti oamenii care sunt botezati în numele Prea Sfintei Treimi si pastreaza neschimbata credinta ortodoxa apostolica, atat drepti, cat si pacatosi, sunt membri ai Bisericii lui Hristos. Caci nu este om fara de pacat, iar Hristos Si-a dat viata pentru toti, ca n-au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei bolnavi (Matei, 9, 12). Numai cei ce se leapada de Dumnezeu – ateii, ereticii, sectantii, schismaticii si sinucigasii care s-au rupt de Biserica – nu pot fi membri ai Bisericii lui Hristos si nu ne putem ruga niciodata pentru ei, atat cat sunt în viata, cat si dupa moarte. Numai daca se pocaiesc sunt iertati si mântuiti. Insa Biserica lui Hristos are doua feluri de membri: ceresti si pamantesti. Sfintii si ingerii sunt membri ai Bisericii biruitoare din cer, caci au biruit pe diavolul si se afla inaintea Prea Sfintei Treimi. Iar membrii Bisericii luptatoare de pe pamant sunt credinciosii dreptmaritori care se lupta cu ispitele, cu patimile si cu diavolii pentru a dovedi viata vesnica. Cele doua biserici formeaza una în Hristos, ca si membrii ei care impreuna preamaresc pe Dumnezeu. Crestinii lauda pe sfinti si pe ingeri, iar cei din cer se roaga pentru mântuirea celor ce se lupta pe pamant. Iata ce mare este taina Bisericii crestine! Prototipul sau modelul vesnic al Bisericii lui Hristos este unitatea de nepatruns a Prea Sfintei Treimi. Caci unde este Dumnezeu, acolo este Biserica, acolo este unitatea sfintilor, cu a ingerilor si a crestinilor. Acolo este harul Duhului Sfânt si vesnica fericire.

Conducerea Bisericii

Biserica este condusa nevazut de Insusi intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, care este „Capul Bisericii”, prin harul Duhului Sfânt care lucreaza în Biserica. În chip vazut, Biserica este condusa de ierarhia bisericeasca, formata din cele trei trepte – diaconi, preoti si episcopi -, care si-au pastrat succesiunea apostolica de la intemeierea Bisericii, fiind hirotoniti de Apostoli prin punerea mainilor pe capul lor. Ierarhia bisericeasca isi are originea în Insusi Marele Arhiereu Iisus Hristos, Care a sfintit pe Apostoli la Cincizecime, prin trimiterea Duhului Sfânt peste ei în chip de limbi de foc (Fapte 2, 1 – 4).

CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU ŞI SPRIJINUL CREDINCIOŞILOR NOŞTRI, A FOST CUMPĂRATĂ CLĂDIREA ÎN CARE BISERICA SF. 40 DE MUCENICI ÎŞI VA DESFĂŞURA ACTIVITATEA.

The Christian Orthodox Church

The history of the Orthodox Church actually begins in the Acts of the Holy Apostles, with the Descent of the Holy Spirit. When the day of Pentecost had come, they were all together in one place, praying and celebrating the Divine Liturgy. This community of people gathered for Liturgy is the first functional Church.

Following this event, three thousand people constituted the first Christian community at Jerusalem, headed by St. James, the first Bishop of the city.

Faithful to the Lord’s command to go and make disciples of all nations, baptizing them in the name of the Father and of the Son and of the Holy Spirit, the Apostles went out and preached wherever they went. Christian communities had sprung up in all the main centers of the Roman Empire and beyond.

The southern province of Romania, Scythia Minor, was part of the Roman Empire. Following its breakdown, the province became part of the Byzantine Empire. The first encounter of Christianity in Romania was when St. Apostle Andrew and his disciples passed through it in the first century. Romanian Orthodox Church began to be administrative organized in 4^th century, while the Slavic people in the Balkan area became Christian centuries later, Bulgarians in 864 and Russians in 988.

In 1054 occurred one of the greatest tragedies of the Christian world, the Great Schism between the Orthodox and the Roman Catholic Churches. Officially proclaimed at Constantinople in that year by the Papal Legate, Cardinal Humbert, it was, in a sense, the culmination of a process that had been taking place for several centuries.

As in the other Balkan countries, with the independence movement of the 19th Century, the Church of Romania received her independence. The nation became a Principality in 1856, and its Church was organized in 1864. Romania became an independent Kingdom in 1881, and the autocephaly of the Church was finally recognized in 1885 by Patriarch Joachim IV of Constantinople. In 1925, the Church of Romania became a Patriarchate, whose Patriarch lives in Bucharest. In numbers of Orthodox faithful, this Church is the second largest in world Orthodoxy.

Romanians in Canada

According to the Canadian Census data of 2006, there are almost 200,000 Romanian-Canadians. Some sources estimates that this number might be as high as 400,000 Canadians of Romanian descent.

In 1896-1900, a group of Romanians established themselves to the Saskatchewan, at Clifford Sifton’s advice. As Minister of Home Affairs representing a Liberal Canadian government, he visited Bucovina, Romania, and promised to populate the West of Canada.

In April 1898 the first two Romanian families that migrated to Canada from the Bucovina village of Boian stopped in Alberta. They gave the settlement the name Boian, Alberta.

Romanians came to Canada in several waves. The first period was at the end of the 19th century and the beginning of the 20th century.

The second period was between 1945–1955, when Romanians came after the World War II, during Communist Romania, at a time when Romania was in a difficult period in its history. In this period, 1,460,000 Romanian citizens left their country. Many of them were political refugees. Many of them left for Canada.

Another wave of Romanian emigration to Canada occurred after 1989 following the Romanian Revolution of 1989, when people obtained the right to leave Romania subsequent to the fall of Communism in Eastern Europe.

Our Church and Romanian Orthodox Church in Canada

Although Romanian Orthodox parishes were in existence in the United States and Canada from the turn of the century, the Romanian Orthodox Episcopate of America was established as a Diocese only at a general Church Congress held in the city of Detroit, Michigan, on April 25-28, 1929.

Administratively, the Romanian Orthodox Episcopate of America is governed by the Church Congress and the Episcopate Council, both presided by the Hierarch and constituted from representatives of the parishes and of the Auxiliary Organizations.

The first organized Romanian Orthodox Parish in North America was St. Nicholas, built in 1901 in Regina, Saskatchewan.

Holy Forty Martyrs of Sebaste Romanian Orthodox Church was established in Aurora, Ontario in August 16, 2009. The Romanian Community in Aurora is counting over 700 members. Our church is honored to own one of the oldest buildings in Aurora, dated 1870.

The church is decorated with valuable religious objects. We hold copies of ancient icons, works of art from Byzantine, Russian and Romanian iconographers. The pews come from a disused church in Rodney, Ontario. The materials and workmanship prove an age of over hundred years. The altar iconostasis come from Romanian Orthodox Church in Regina where existed for over fifty years. The iconostasis icons are oil painted on canvas by a Serbian artist.

Everything found in our church takes you deep into history. Praying and admiring around, you could discover your heritage and finally yourself.