Moliftele Sf. Vasile cel Mare

Moliftele Sf. Vasile cel Mare, ale Sf. Ioan Gură de Aur şi ale Sf. Ciprian sunt rugăciuni puternice îndreptate împotriva duhurilor necurate din oameni şi case sau locuri bântuite. Aceste rugăciuni sunt la fel de importante ca toate rânduielile Bisericii prin care se împărtăşeşte Harul lui Dumnezeu, precum Sfânta Liturghie, cele şapte Sf. Taine, ierurgiile sau rugăciunile de binecuvântare şi sfinţire. Pentru exorcism sau ritualul alungării diavolului, Biserica practică rânduiala acestor molifte (molitva înseamnă rugăciune în slavonă), dar şi alte rugăciuni, cum sunt cele de la Taina Botezului.

Mântuitorul Hristos a certat şi alungat permanent diavolul, îndemnând şi pe ucenicii săi, Sf. Apostoli şi prin ei pe toţi slujitorii Bisericii să facă astfel: „Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni…” (Marcu 16, 17) Însuşi Hristos, prin postul şi rugăciunile din pustiul Carantaniei a aratat cum se biruie satana. “El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.” (Marcu 9, 29)

Necuratul nu ar avea nici o putere dacă nu i-ar fi dată prin patimile, păcatele, vorbele, gândurile şi faptele oamenilor rău intenţionaţi, necredincioşi, care nu caută Biserica şi pe Dumnezeu. Astfel, prin cei răi şi cu puterea celui rău, destul de multe persoane fără un minim de viaţă spirituală, care caută prea rar Biserica şi pe Dumnezeu, ajung bolnave sufleteşte şi chiar trupeşte, deseori fiind hărţuite în mod vizibil de diavol.

Prin conţinutul exorcist al moliftelor, diavolul este înfruntat direct şi alungat de oriunde supără sau face rău făpturii zidite de Dumnezeu. Pregătirea pentru această slujbă trebuie să fie pe măsură. Slujitorii bisericii, familia lor, precum şi toţi credincioşii care participă trebuie să ţină post şi să se roage.

Moliftele se săvârşesc numai atunci când preotul consideră că este necesar, în biserică sau acolo unde vreo situaţie specială se impune. După obiceiul Bisericii, moliftele se citesc şi cu prilejul pomenirii Sfântului Vasile cel Mare, la cumpăna anilor, pentru toţi cei care au trebuinţă şi folosinţă de ajutorul lui Dumnezeu.Moliftele Sf. Vasile cel Mare, ale Sf. Ioan Gură de Aur şi ale Sf. Ciprian sunt rugăciuni puternice îndreptate împotriva duhurilor necurate din oameni şi case sau locuri bântuite. Aceste rugăciuni sunt la fel de importante ca toate rânduielile Bisericii prin care se împărtăşeşte Harul lui Dumnezeu, precum Sfânta Liturghie, cele şapte Sf. Taine, ierurgiile sau rugăciunile de binecuvântare şi sfinţire. Pentru exorcism sau ritualul alungării diavolului, Biserica practică rânduiala acestor molifte (molitva înseamnă rugăciune în slavonă), dar şi alte rugăciuni, cum sunt cele de la Taina Botezului.

Mântuitorul Hristos a certat şi alungat permanent diavolul, îndemnând şi pe ucenicii săi, Sf. Apostoli şi prin ei pe toţi slujitorii Bisericii să facă astfel: „Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni…” (Marcu 16, 17) Însuşi Hristos, prin postul şi rugăciunile din pustiul Carantaniei a aratat cum se biruie satana. “El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.” (Marcu 9, 29)

Necuratul nu ar avea nici o putere dacă nu i-ar fi dată prin patimile, păcatele, vorbele, gândurile şi faptele oamenilor rău intenţionaţi, necredincioşi, care nu caută Biserica şi pe Dumnezeu. Astfel, prin cei răi şi cu puterea celui rău, destul de multe persoane fără un minim de viaţă spirituală, care caută prea rar Biserica şi pe Dumnezeu, ajung bolnave sufleteşte şi chiar trupeşte, deseori fiind hărţuite în mod vizibil de diavol.

Prin conţinutul exorcist al moliftelor, diavolul este înfruntat direct şi alungat de oriunde supără sau face rău făpturii zidite de Dumnezeu. Pregătirea pentru această slujbă trebuie să fie pe măsură. Slujitorii bisericii, familia lor, precum şi toţi credincioşii care participă trebuie să ţină post şi să se roage.

Moliftele se săvârşesc numai atunci când preotul consideră că este necesar, în biserică sau acolo unde vreo situaţie specială se impune. După obiceiul Bisericii, moliftele se citesc şi cu prilejul pomenirii Sfântului Vasile cel Mare, la cumpăna anilor, pentru toţi cei care au trebuinţă şi folosinţă de ajutorul lui Dumnezeu.