MARTURISIND PE HRISTOS

Există trei tipuri de piedici care nu îi lasă pe creștini să Îl mărturisească pe Hristos. Acestea încearcă să ne pecetluiască buzele ca să nu pomenim de Hristos.

 

Unele sunt evidente și le observăm foarte ușor, altele sunt ascunse dar puternice însă toate duc la un singur lucru, la tăcere.

Piedica ”Nu sunt sigurul”

Dacă oprești un creștin ce tocmai a ieșit din biserică și îl întrebi „Ce este Evanghelia” vei primi o varietate de răspunsuri, unele ezitante altele naive. Problema este că, în majoritatea cazurilor, clerul nu transmite mesajul cum ar trebui și astfel se comite păcatul „presupunerii”, gândind că tinerii şi adulţii din biserică ştiu deja învăţătura evanghelică doar pentru că sunt creştini.

Dar faptul că avem o chitară nu înseamnă că ştim să cântăm la ea. Mai întâi trebuie să cunoaştem corzile. Apoi să exersăm. Același lucru se aplică și la misiunea evanghelică. Doar pentru că crezi în Hristos nu înseamnă că știi cum să răspândești cuvântul Său. Trebuie să stăpânim corzile apoi să învățăm să cântăm singuri Evanghelia.

Piedica ”fricii”

Cuvântul Evangheliei este un mesaj controversat ce poate duce la respingere sau derâdere. Acesta vorbește despre calea lui Hristos, singura care ne duce la Dumnezeu (Ioan14, 6). Dacă împărtășim acest mesaj al lui Hristos putem fi ironizați, marginalizați sau ostracizați. La fel se întâmpla și pe vremea lui Iisus. Sfântul Apostol Ioan ne spune: „Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 42-43).

Înainte să îi judecăm pe aceştia, mai bine să ne uităm la noi mai întâi. Acesta este şi motivul pentru care mulţi creştini nu „recunosc deschis credinţa lor”. Nu ne îngrijorăm că vom fi excluşi din sinagogă, ci ne facem griji să nu fim excluşi de pe lista de invitaţi (de la oricare eveniment) din cauză că Îl mărturisim pe Hristos.

Să depășim această teamă este un preț mic pe care îl plătim în comparație cu cel plătit de Hristos când a fost batjocorit, schingiuit și ucis pentru noi pe cruce. Dacă El nu s-a rușinat să moară pentru noi atunci nici noi nu ar trebui să ne rușinăm să trăim și să vorbim în numele Său.

Piedica ”indiferenței”

Indiferența este un motiv important pentru care creștinii nu răspândesc cuvântul Evangheliei. Avem alte priorități și lăsăm acest lucru la o parte. Este greu de crezut dar unii creștini nu sunt interesați de acest aspect. Însă trebuie să ne implicăm căci: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu”(Lc. 12, 8-9).

(Greg Stier)

Există trei tipuri de piedici care nu îi lasă pe creștini să Îl mărturisească pe Hristos. Acestea încearcă să ne pecetluiască buzele ca să nu pomenim de Hristos.

 

Unele sunt evidente și le observăm foarte ușor, altele sunt ascunse dar puternice însă toate duc la un singur lucru, la tăcere.

Piedica „Nu sunt sigurul”

Dacă oprești un creștin ce tocmai a ieșit din biserică și îl întrebi „Ce este Evanghelia” vei primi o varietate de răspunsuri, unele ezitante altele naive. Problema este că, în majoritatea cazurilor, clerul nu transmite mesajul cum ar trebui și astfel se comite păcatul „presupunerii”, gândind că tinerii şi adulţii din biserică ştiu deja învăţătura evanghelică doar pentru că sunt creştini.

Dar faptul că avem o chitară nu înseamnă că ştim să cântăm la ea. Mai întâi trebuie să cunoaştem corzile. Apoi să exersăm. Același lucru se aplică și la misiunea evanghelică. Doar pentru că crezi în Hristos nu înseamnă că știi cum să răspândești cuvântul Său. Trebuie să stăpânim corzile apoi să învățăm să cântăm singuri Evanghelia.

Piedica fricii

Cuvântul Evangheliei este un mesaj controversat ce poate duce la respingere sau derâdere. Acesta vorbește despre calea lui Hristos, singura care ne duce la Dumnezeu (Ioan14, 6). Dacă împărtășim acest mesaj al lui Hristos putem fi ironizați, marginalizați sau ostracizați. La fel se întâmpla și pe vremea lui Iisus. Sfântul Apostol Ioan ne spune: „Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 42-43).

Înainte să îi judecăm pe aceştia, mai bine să ne uităm la noi mai întâi. Acesta este şi motivul pentru care mulţi creştini nu „recunosc deschis credinţa lor”. Nu ne îngrijorăm că vom fi excluşi din sinagogă, ci ne facem griji să nu fim excluşi de pe lista de invitaţi (de la oricare eveniment) din cauză că Îl mărturisim pe Hristos.

Să depășim această teamă este un preț mic pe care îl plătim în comparație cu cel plătit de Hristos când a fost batjocorit, schingiuit și ucis pentru noi pe cruce. Dacă El nu s-a rușinat să moară pentru noi atunci nici noi nu ar trebui să ne rușinăm să trăim și să vorbim în numele Său.

Piedica indiferenței

Indiferența este un motiv important pentru care creștinii nu răspândesc cuvântul Evangheliei. Avem alte priorități și lăsăm acest lucru la o parte. Este greu de crezut dar unii creștini nu sunt interesați de acest aspect. Însă trebuie să ne implicăm căci: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu”(Lc. 12, 8-9). (Greg Stier)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s