SFANTUL VASILE CEL MARE

Viaţa Sf.Vasile cel Mare

Sf. Vasile cel Mare

S-a născut la anul 330, in Capadocia, intr-o familie vestită pentru nobletea, bogătia materială si spirituală si credinta ei cu totul deosebita.
Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sf. Macrina cea Batrana, si elev al Sf. Grigorie Facatorul de Minuni. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi alaturi de el: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sf. Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Dupa ce a studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, însusindu-si si aprofundand tot ceea ce era mai bun din cultura păgană, revine in tara in anul 356 si devine profesor de retorică.

Nu dupa multa vreme, părăseste cariera de profesor pentru a imbratisa viata monahală Primul pas pe care il face este de a se boteza. Apoi porneste intr-un pelerinaj, care il duce in marile centre de trăire ascetica din Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, pentru a-i cunoaste pe marii traitori asceti ai vremii, şi in cele din urma se stabileste ca sihastru pe malul raului Iris de langa Neocezareea (358).

La scurt timp, in jurul sau se adună o multime de ucenici, punându-se astfel temeliile primei comunitati cenobitice. in 358, este vizitat de Sf.Grigorie de Nazianz, cu care legase o trainică prietenie, in timpul studiilor la Atena, si impreună redactează Filocalia, o colectie de texte din scrierile lui Origen.
Totodată,Sf. Vasile concepe setul de Reguli monahale (Regulele mari si mici) care vor avea un mare impact asupra organizarii si dezvoltarii monahismului cenobitic in Biserica Răsăriteană. De asemenea, infiintează o serie de manăstiri care vor urma regulele intocmite de el. Eusebiu, episcop de Cezareea, sesizând aptitudinile deosebite ale lui Vasile, îl convinge să primeasca harul preotiei. Este hirotonit in 364. Vasile se dedica trup si suflet noilor sale indatoriri, fiind un bun sfatuitor, remarcabil exeget al Sfintelor Scripturi, stâlp al credintei si sprijinitor al Bisericii.
Sf. Vasile cel MareDupa moartea lui Eusebiu in 370, este numit succesor al acestuia in scaunul episcopal de Cezareea, mitropolit de Capadocia si exarhal diecezei politice a Pontului. Constient de importanta misiunii sale, Vasile s-a ostenit să fie la inăltimea răspunderilor care ii reveneau,el tinzând să depăşească în virtute pe credincioşii lui luând ca normă de viaţă „legea binelui” Pentru adversari a a avut blândeţe şi fermitate făcându-şi-i prieteni dar unii au rămas neschimbaţi .
A încercat să curme schismele şi ereziile în întreg răsăritul creştin prin cuvântări unite cu acţiuni, prin tratate polemice,prin legături practice, apelând ,avertizând,blamând,cenzurând, invectivând,apărând popoarele,oraşele,pe particulari,imaginând pentru fiecare câte un fel de salvare şi vindecând peste tot.[ ]

El creeaza un complex de asistenta sociala lângă Cezareea, supranumit Vasiliada, pe care Sf. Grigorie il asază mai presus de cele sapte minuni ale lumii, in materie de credinta, il infruntă direct pe imparatul Valens, sprijinitor al arianismului si pe trimisii săi. Pentru el, succesul Bisericii era strans legat de unitatea ei. In acest sens, s-a străduit sa mentină relatii bune cu Biserica Romei.

A făcut mare vâlvă apărarea pe care Sf.Vasile a lut-o unei văduve hărţuite pe nedrept. A păstorit şi a activat într-o perioadă grea a istoriei Bisericii,în veacul al IV-lea, înfruntând persoane, evenimente de o mare complexitate care au pus în joc existenţa Bisericii.

Între aceştia,Impăratul arian Valens care trimite pe prefectul Modestus spre a-l intimida pe episcop şi a-l face a trece de partea arienilor, însă nu reuşeste.
In planul controverselor teologice, Vasile s-a confruntat cu aripa extremista a arienilor, condusi de către Eunorriiu, cât si cu pnevmatomahii, care negau dumnezeirea Duhului Sfant.

Dupa cum era de asteptat, activitatea deosebită pe care Marele Vasile a desfasurat-o, nu a fost vazută pretutindeni cu ochi buni. in unele cercuri a fost suspectat de apolinarism, pentru că a corespondat cu Apolinarie si ca ar fi accentuat mai mult unitatea Persoanei lui Hristos, decat separarea celor doua firi. Cu toate acestea, el si-a dus misiunea la bun sfarsit, adormind intru Domnul la l ianuarie 379, fără a vedea rezultatele strădaniilor sale concretizate in convocarea si tinerea Sinodului ecumenic de la Constantinopol, din 381/2, prin care se pune virtual capăt ereziei ariene.
Prin credinţa sa profundă ,geniul său speculativ şi practic,echilibrul ,răbdarea şi tactul său a soluţionat favorabil multe din dificulţăţile întâmpinate făcând din creştinism o lume nouă,o lume a căror valenţe spirituale se sprijină şi pe mintea şi inima, Sf.Vasile.

Multe din problemele şi soluţiile Sf.Vasile sunt actuale şi astăzi în Biserică şi chiar în istoria mondială. Evlavia,gândirea,geniul organizatoric,umanismul simţul istoric strălucesc ca niste mărgăritare .

Sfantul Vasile cel Mare – practicant al milosteniei

Sfantul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelenta a milosteniei. Dragostea sa fata de semeni s-a concretizat mai ales in asezamantul filantropic, numit de credinciosi Vasiliada. Acest asezamant a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunati cei infometati si abandonati, spre a fi hraniti. Potrivit cercetatorilor, fiecare boala isi avea rezervata cladirea si personalul necesar pentru ingrijire.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie 379.

Legatura Sfantului Vasile cel Mare cu tara noastra

In scrisoarea nr. 155, Sfantul Vasile cel Mare ii cere lui Junius Soranus, comandantul militar al Scythiei Minor, sa-i trimita moastele martirilor din aceste parti. Acest guvernator ii trimite moastele Sfantului Sava, martirizat de goti la nord de Dunare, in anul 372. Amintim ca pe 10 octombrie 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, impreuna cu Sinodul de la Constantinopol, a hotarat sa daruiasca Mitropolitului Tarii Romanesti titlul onorific de loctiitor al scaunului Cezareei Capadociei pentru ajutorul material oferit Patriarhiei Ecumenice aflata sub stapanire otomana.

Dupa ce Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, in anul 1925, acest titlu a inceput sa fie purtat si de catre Patriarhul Romaniei, intrucat acesta este si mitropolit al Tarii Romanesti.

Semnificatia numelui Vasile

Numele Vasile, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, care la randul lui sta in legatura cu basileos, „rege”, „imparat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astazi e curenta forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se oficiaza in Biserica Ortodoxa de zece ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in joia si sambata din Saptamana Patimilor, in ajunul Craciunului si Bobotezei si, desigur, in sarbatoarea care ii este dedicata in ziua de 1 ianuarie.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Vasile cel Mare.

Viaţa Sf.Vasile cel Mare

Sf. Vasile cel Mare

S-a născut la anul 330, in Capadocia, intr-o familie vestită pentru nobletea, bogătia materială si spirituală si credinta ei cu totul deosebita.
Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sf. Macrina cea Batrana, si elev al Sf. Grigorie Facatorul de Minuni. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi alaturi de el: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sf. Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Dupa ce a studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, însusindu-si si aprofundand tot ceea ce era mai bun din cultura păgană, revine in tara in anul 356 si devine profesor de retorică.

Nu dupa multa vreme, părăseste cariera de profesor pentru a imbratisa viata monahală Primul pas pe care il face este de a se boteza. Apoi porneste intr-un pelerinaj, care il duce in marile centre de trăire ascetica din Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia, pentru a-i cunoaste pe marii traitori asceti ai vremii, şi in cele din urma se stabileste ca sihastru pe malul raului Iris de langa Neocezareea (358).

La scurt timp, in jurul sau se adună o multime de ucenici, punându-se astfel temeliile primei comunitati cenobitice. in 358, este vizitat de Sf.Grigorie de Nazianz, cu care legase o trainică prietenie, in timpul studiilor la Atena, si impreună redactează Filocalia, o colectie de texte din scrierile lui Origen.
Totodată,Sf. Vasile concepe setul de Reguli monahale (Regulele mari si mici) care vor avea un mare impact asupra organizarii si dezvoltarii monahismului cenobitic in Biserica Răsăriteană. De asemenea, infiintează o serie de manăstiri care vor urma regulele intocmite de el. Eusebiu, episcop de Cezareea, sesizând aptitudinile deosebite ale lui Vasile, îl convinge să primeasca harul preotiei. Este hirotonit in 364. Vasile se dedica trup si suflet noilor sale indatoriri, fiind un bun sfatuitor, remarcabil exeget al Sfintelor Scripturi, stâlp al credintei si sprijinitor al Bisericii.
Sf. Vasile cel MareDupa moartea lui Eusebiu in 370, este numit succesor al acestuia in scaunul episcopal de Cezareea, mitropolit de Capadocia si exarhal diecezei politice a Pontului. Constient de importanta misiunii sale, Vasile s-a ostenit să fie la inăltimea răspunderilor care ii reveneau,el tinzând să depăşească în virtute pe credincioşii lui luând ca normă de viaţă „legea binelui” Pentru adversari a a avut blândeţe şi fermitate făcându-şi-i prieteni dar unii au rămas neschimbaţi .
A încercat să curme schismele şi ereziile în întreg răsăritul creştin prin cuvântări unite cu acţiuni, prin tratate polemice,prin legături practice, apelând ,avertizând,blamând,cenzurând, invectivând,apărând popoarele,oraşele,pe particulari,imaginând pentru fiecare câte un fel de salvare şi vindecând peste tot.[ ]

El creeaza un complex de asistenta sociala lângă Cezareea, supranumit Vasiliada, pe care Sf. Grigorie il asază mai presus de cele sapte minuni ale lumii, in materie de credinta, il infruntă direct pe imparatul Valens, sprijinitor al arianismului si pe trimisii săi. Pentru el, succesul Bisericii era strans legat de unitatea ei. In acest sens, s-a străduit sa mentină relatii bune cu Biserica Romei.

A făcut mare vâlvă apărarea pe care Sf.Vasile a lut-o unei văduve hărţuite pe nedrept. A păstorit şi a activat într-o perioadă grea a istoriei Bisericii,în veacul al IV-lea, înfruntând persoane, evenimente de o mare complexitate care au pus în joc existenţa Bisericii.

Între aceştia,Impăratul arian Valens care trimite pe prefectul Modestus spre a-l intimida pe episcop şi a-l face a trece de partea arienilor, însă nu reuşeste.
In planul controverselor teologice, Vasile s-a confruntat cu aripa extremista a arienilor, condusi de către Eunorriiu, cât si cu pnevmatomahii, care negau dumnezeirea Duhului Sfant.

Dupa cum era de asteptat, activitatea deosebită pe care Marele Vasile a desfasurat-o, nu a fost vazută pretutindeni cu ochi buni. in unele cercuri a fost suspectat de apolinarism, pentru că a corespondat cu Apolinarie si ca ar fi accentuat mai mult unitatea Persoanei lui Hristos, decat separarea celor doua firi. Cu toate acestea, el si-a dus misiunea la bun sfarsit, adormind intru Domnul la l ianuarie 379, fără a vedea rezultatele strădaniilor sale concretizate in convocarea si tinerea Sinodului ecumenic de la Constantinopol, din 381/2, prin care se pune virtual capăt ereziei ariene.
Prin credinţa sa profundă ,geniul său speculativ şi practic,echilibrul ,răbdarea şi tactul său a soluţionat favorabil multe din dificulţăţile întâmpinate făcând din creştinism o lume nouă,o lume a căror valenţe spirituale se sprijină şi pe mintea şi inima, Sf.Vasile.

Multe din problemele şi soluţiile Sf.Vasile sunt actuale şi astăzi în Biserică şi chiar în istoria mondială. Evlavia,gândirea,geniul organizatoric,umanismul simţul istoric strălucesc ca niste mărgăritare .

Sfantul Vasile cel Mare – practicant al milosteniei

Sfantul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelenta a milosteniei. Dragostea sa fata de semeni s-a concretizat mai ales in asezamantul filantropic, numit de credinciosi Vasiliada. Acest asezamant a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunati cei infometati si abandonati, spre a fi hraniti. Potrivit cercetatorilor, fiecare boala isi avea rezervata cladirea si personalul necesar pentru ingrijire.

Sfantul Vasile cel Mare a trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie 379.

Legatura Sfantului Vasile cel Mare cu tara noastra

In scrisoarea nr. 155, Sfantul Vasile cel Mare ii cere lui Junius Soranus, comandantul militar al Scythiei Minor, sa-i trimita moastele martirilor din aceste parti. Acest guvernator ii trimite moastele Sfantului Sava, martirizat de goti la nord de Dunare, in anul 372. Amintim ca pe 10 octombrie 1777, patriarhul ecumenic Sofronie, impreuna cu Sinodul de la Constantinopol, a hotarat sa daruiasca Mitropolitului Tarii Romanesti titlul onorific de loctiitor al scaunului Cezareei Capadociei pentru ajutorul material oferit Patriarhiei Ecumenice aflata sub stapanire otomana.

Dupa ce Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata la rangul de Patriarhie, in anul 1925, acest titlu a inceput sa fie purtat si de catre Patriarhul Romaniei, intrucat acesta este si mitropolit al Tarii Romanesti.

Semnificatia numelui Vasile

Numele Vasile, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, care la randul lui sta in legatura cu basileos, „rege”, „imparat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astazi e curenta forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se oficiaza in Biserica Ortodoxa de zece ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in joia si sambata din Saptamana Patimilor, in ajunul Craciunului si Bobotezei si, desigur, in sarbatoarea care ii este dedicata in ziua de 1 ianuarie.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Vasile cel Mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s