12 ianuarie
Sfânta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma şi a trăit în timpul împăraţilor romani de neam sirian: Heliogabal (218-222) şi a lui Alexandru Sever (222-235). Tatăl ei a fost creştin în taină şi ales în trei rânduri proconsul. La 19 martie 235, împăratul Alexandru Sever este ucis de soldaţii răzvrătiţi şi înlocuit cu Maximin, care imediat ce a ajuns la tron a început persecuţia împotriva creştinilor, persecuţie în care a fost prinsă şi Tatiana şi dusă în templul zeului Apolo ca să jertfească şi să se închine idolului. Abia acum înţelesese tatăl ei de ce Tatiana nu a vrut să se căsătorească. Ea era creştină şi intrată în rândul diaconiţelor Bisericii din Roma, deşi nu avea mai mult de 15 ani.
Sfânta muceniţă a îngenuncheat în templu şi s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-o ajute şi s-o întărească în cele ce avea să pătimească. Până să termine rugăciunea templul a început să se cutremure, încât statuia zeului Apolon a căzut şi s-a spart, iar o parte din templu s-a dărâmat, mulţi preoţi păgâni murind. Muceniţa a fost scoasă din dărâmături şi dusă la judecată înaintea lui Ulpian care o considera pe Tatiana o vrăjitoare. Timp de patru zile, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost supusă supliciilor în speranţa că va renunţa la credinţa creştina: aruncarea in foc, la fiare, scoaterea ochilor, taierea sanilor, biciuiri . Însă acest lucru nu s-a întâmplat, ci dimpotrivă alte două temple păgâne (al zeiţei Artemis şi al zeului Die) au fost distruse în urma rugăciunilor Sfintei. Prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, Tatiana s-a vindecat de rănile pricinuite de chinurile la care a fost supusa, de aceea, în cele din urmă, Ulpian a poruncit ca Sfânta Tatiana să fie omorâtă de sabie împreună cu tatăl ei, cei doi primind astfel cununa muceniciei.
Moaştele Sfintei Tatiana au fost aduse în ţara noastră dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci (1453), in timpul domniei lui Neagoe Basarab. Boierii Craiovesti aduc capul Sfintei Mucenite Tatiana, impreuna cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, la Manastirea Bistrita, judetul Valcea. Dupa reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei va fi depus la Episcopia Ramnicului si apoi la Catedrala mitropolitana „Sfantul Dimitrie” din Craiova, prin staruintele lui Firmilian, mitropolitul Olteniei., unde se găseşte şi astăzi spre cinstire şi închinare, alături de moaştele Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi ale Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului. În fiecare an, la 12 ianuarie, Sfânta Muceniţă Tatiana diaconiţa este sărbătorită în mod deosebit la Craiova, în Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru, care-i adăposteşte cinstitul cap.12 ianuarie
Sfânta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma şi a trăit în timpul împăraţilor romani de neam sirian: Heliogabal (218-222) şi a lui Alexandru Sever (222-235). Tatăl ei a fost creştin în taină şi ales în trei rânduri proconsul. La 19 martie 235, împăratul Alexandru Sever este ucis de soldaţii răzvrătiţi şi înlocuit cu Maximin, care imediat ce a ajuns la tron a început persecuţia împotriva creştinilor, persecuţie în care a fost prinsă şi Tatiana şi dusă în templul zeului Apolo ca să jertfească şi să se închine idolului. Abia acum înţelesese tatăl ei de ce Tatiana nu a vrut să se căsătorească. Ea era creştină şi intrată în rândul diaconiţelor Bisericii din Roma, deşi nu avea mai mult de 15 ani.
Sfânta muceniţă a îngenuncheat în templu şi s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-o ajute şi s-o întărească în cele ce avea să pătimească. Până să termine rugăciunea templul a început să se cutremure, încât statuia zeului Apolon a căzut şi s-a spart, iar o parte din templu s-a dărâmat, mulţi preoţi păgâni murind. Muceniţa a fost scoasă din dărâmături şi dusă la judecată înaintea lui Ulpian care o considera pe Tatiana o vrăjitoare. Timp de patru zile, Sfânta Muceniţă Tatiana a fost supusă supliciilor în speranţa că va renunţa la credinţa creştina: aruncarea in foc, la fiare, scoaterea ochilor, taierea sanilor, biciuiri . Însă acest lucru nu s-a întâmplat, ci dimpotrivă alte două temple păgâne (al zeiţei Artemis şi al zeului Die) au fost distruse în urma rugăciunilor Sfintei. Prin purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu, Tatiana s-a vindecat de rănile pricinuite de chinurile la care a fost supusa, de aceea, în cele din urmă, Ulpian a poruncit ca Sfânta Tatiana să fie omorâtă de sabie împreună cu tatăl ei, cei doi primind astfel cununa muceniciei.
Moaştele Sfintei Tatiana au fost aduse în ţara noastră dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci (1453), in timpul domniei lui Neagoe Basarab. Boierii Craiovesti aduc capul Sfintei Mucenite Tatiana, impreuna cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, la Manastirea Bistrita, judetul Valcea. Dupa reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), capul sfintei va fi depus la Episcopia Ramnicului si apoi la Catedrala mitropolitana „Sfantul Dimitrie” din Craiova, prin staruintele lui Firmilian, mitropolitul Olteniei., unde se găseşte şi astăzi spre cinstire şi închinare, alături de moaştele Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah şi ale Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului. În fiecare an, la 12 ianuarie, Sfânta Muceniţă Tatiana diaconiţa este sărbătorită în mod deosebit la Craiova, în Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru, care-i adăposteşte cinstitul cap.
Biserica Ortodoxa Romana Sfintii Patruzeci de Mucenici 