Duminică, 29 Martie 2020
Iubiți credincioși,
https://doxologia.ro/rugaciuni/psaltirea-catisma-saptea
RUGĂCIUNEA TĂCERII
de Preot Sorin Croitoru
S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..
Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,
Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:
„De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..
În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă”!
„Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..
Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune”.
„Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară”.
„Dar tu privești icoana sfântă”?
„Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.
Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,
Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece”!
„Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:
Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..
Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..
E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,
Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană”!
„Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune”?!
„Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!
Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.
E necesară, deci, citirea
Doar pân’ ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește”!
Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;
Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..
Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai ‘nainte,
De Cel ce pentru ea murise
Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..
Scrisoare către Dumnezeu
Autor necunoscut
Cum să mă rog, eu Doamne nu mai știu
Însă îndrăznesc, cu dragoste să-ți scriu
Acum când lumea-ntreagă e încercată
De-o boală nemiloasă, blestemată.
Nădejde am, deși cad în ispită
Și mintea întreagă-mi este istovită
Dar Tu, cum ești? Îmi iartă nepăsarea
Însă Te rog, să îmi citești scrisoarea.
Eu am crezut, că nu mă tem de moarte
Și poate nu, însă mă tem de fapte
S-au adunat, ca niște ceasuri rele
Și tare-aș vrea, să lepăd dintre ele.
Nu știu de ce, de cine-mi este frică
Durerea mea, pe lângă a Ta, e mică
Știu câtă supărare ți-am adus
Ca un copil ‘ndărătnic, nesupus.
Ieri am trecut pe la Maria, fata mea
Însă n-a vrut, în brațe să mă ia
A stat departe, cum stau eu de Tine
Deși ardea, să fie lângă mine.
N-am plâns atunci, mi-am înfrânat fiorul
Dar fără stavilă, e-n inimă izvorul
Dar Ție, cum Îți e mereu pe cruce
Când faptă bună nimeni nu-Ți aduce?
Altfel, pe-aici, e vremea tot mai bună
Cred că e rost de nuntă, se cunună
Minunea primăverii ce Ne-ai dat
Cu soarele, din cerul lăudat.
E-alai de flori, de mugur, de albine
Fără de om, pământului i-e bine
Pădurile, ce-a mai rămas din ele
Se împodobesc în verde de mărgele.
Ciudate-s vremurile astăzi pe la noi
Deși e pace, e mai mult război
Război de suflet, leagăn de durere
Prea multă moarte seceră-n tăcere.
E vremea de vecernii-n Postul Mare
Și după pravila de seară-Ți scriu scrisoare
Este târziu, la noi azi pe pământ
Tot mai mult somn, sub reavănul mormânt.
Și nu știu pâna mâine Doamne ce va fi
Departe suntem mame de copii
Mai e puțin, și Te cobori din cruce
Când Paștile, Învierea Îți aduce.
Acum Te las, îmi iartă îndrăzneala
De-am risipit hârtie și cerneala
Dacă ai timp, Te așteptăm la masă
Căci vremile, ne-au țintuit în casă.
Știu c-ai venit și ieri și altădată
Și ușa ne-ai găsit-o ferecată
Am fost nebuni, fiindu-ne prea bine
Și n-aveam loc la masă pentru Tine.
Cum să mă rog, eu Doamne nu mai știu
Însă îndrăznesc, cu dragoste să-Ți scriu
Acum când lumea întreagă e încercată
Sunt ca smochinul fără rod,
Lipsit mereu de fapte bune,
Căci tot promit, dar nu le fac,
Și iată, viața-ncet apune..
Mă voi trezi că sunt bătrân,
Privindu-mă într-o oglindă,
Și cine știe ce tristeți
În suflet or să mă cuprindă..
Puțină vreme mi-a rămas
Ca să îmi cumpăr untdelemnul
Și încă trag de timp și-amân,
Deși aud mereu îndemnul
De a-l agonisi, lucrând
Cu hărnicie fapte bune,
Ca nu cumva să plâng și eu
Precum fecioarele nebune..
O, suflet leneș și-mpietrit,
Nu vezi cât de aproape-i moartea?..
De ce nu vrei să faci nimic
Din cele ce te-nvață Cartea?..
Nici rugăciuni, nici plâns, nici post,
Tu nici nu știi ce-i pocăința..
Nici milostenie nu faci,
Nici nu îți înmulțești credința..
Vai ție, suflet adormit,
Că zboară timpul vieții tale..
Măcar în post să te trezești,
Să plângi cu-amar, cuprins de jale..
Să-I ceri iertare lui Hristos
De clipele-n zadar trecute,
În care-atâtea se puteau
Și totuși nu au fost făcute..
Să-I ceri iertare lui Hristos
Că vremea dată pentru ele,
În loc să o petreci lucrând,
Ți-ai cheltuit-o doar în rele!..
Să-I ceri iertare lui Hristos
De-atâta har primit degeaba,
Rămas în suflet fără rod,
Căci te-ai luat mereu cu treaba..
Să-I ceri iertare lui Hristos
Că ai trăit în nepăsare
Și-n loc să te aprinzi de dor,
Te-ai stins în lene și-n uitare..
Acum e vreme de canon,
Când inima de plâns se frânge ,
Acum e vremea pentru plâns,
Te roagă, suflete, și plânge!
Și poate Bunul Dumnezeu,
Văzându-ți inima umilă,
Ți-L va trimite iar din cer
Pe Duhul Său Cel Sfânt din milă
Și poate-atunci vei învia
Ca Lazăr, mort de patru zile,
Și-n viața ce ți-a mai rămas
Îl vei slăvi și tu, copile…
IUBIȚI CREDINCIOȘI,
În seara aceasta la ora 11:00 continuăm citirea PSALTIREI cu Catisma a doua: https://doxologia.ro/rugaciuni/psaltirea-catisma-doua
Rugăciune pentru boli molipsitoare (Patriarhul Filotei al Ierusalimului)
Am greşit, fărădelege am făcut, n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele noastre cele sfinţite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi înaintea îngerilor şi a oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul Sânge al Legii prin care ne-am sfinţit, socotindu-L lucru de nimic şi înjosind harul Duhului şi nebăgând în seamă înfierea cea înfricoşătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloşii, purtăm numai cu numele şi în vorbe cinstita Evanghelie şi adevăratul creştinism. Mâinile noastre s-au nevoit spre toată răpirea şi lăcomia; picioarele au fost grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi răutatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, organ de toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de jurământ şi de clevetire. Ochii noştri şi toate simţirile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia. Mintea, care împărăţeşte în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, şi mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut mădulare ale desfrânării, şi, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri de stricăciune şi de necurăţie.
Pentru aceasta, Preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta iubire de oameni. Mulţimea facerilor Tale de bine, nebuneşte am înlocuit o cu pedeapsă; căci de vreme ce nici prin cele bune ale noastre şi nici prin bolile celor de aproape nu ne-am făcut mai buni, pe dreptate am pornit singuri asupra noastră această certare dreaptă şi bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Ţie unuia am greşit, dar Ţie unuia ne şi închinăm şi cu inimă umilită aducem Ţie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă, Iubitorule de oameni Stăpâne; opreşte bătaia cea pe dreptate adusă asupra noastră; să biruiască adâncul îndurărilor Tale mulţimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul bunătăţii Tale celei nemărginite să acopere marea cea amară a răutăţii noastre. Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameşi şi pe fiul cel desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticăloşii, şi în împărăţia cerurilor înainte au ajuns. Cu aceia primeşte-ne şi pe noi, care ne mărturisim şi cădem înaintea Ta, Stăpâne, deşi suntem departe de întoarcerea şi de curata pocăinţă a acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, şi mai bine să facă chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiţi cu totul. Îndurare şi milostivire, care Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea şi moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o pentru noi, nemulţumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea şi mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum şi de chinul cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul şi cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, şi ale Preasfântului şi bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
… și o pozie a Părintelui SORIN CROITORU care slujește la Mantova, în Italia:
DRAGUL MEU, ACUMA PLÂNGI?..
de Preot Sorin Croitoru
Dragul meu, acuma plângi
După Sfânta Liturghie?..
Ai uitat de câte ori
Îți ziceam, creștine, ție
Ca din moleșeala ta
Să te fi trezit odată,
Fiindcă într-o bună zi
Poate n-o să se mai poată?..
Deseori te-am învățat
Că nu-i timp de dat la pește
Chiar atunci când la Altar
Taica preotul slujește,
Că-L jignești pe Dumnezeu,
Care vine pentru tine
Și te află dus pe lac,
Pescuind fără rușine..
Mi-amintesc și când ți-am zis
Că nu este bine, dragă,
Tu să faci cumpărături
Când Biserica se roagă,
Sau să dormi pe perna ta
Când din turle se vestește
Cu un dangăt prelungit
Că-n Altare se slujește..
Iar acum, în timp de post,
Parc-ar merge-o Liturghie,
Însă chiar când vrei și tu,
Slujba, uite, n-o să fie,
Fiindcă Bunul Dumnezeu
S-a cam supărat pe tine
Și de data asta El
În Altare nu mai vine.
Public…
Iubiți credincioși,
La vreme de grea încercare, să ne amintim cuvintele Sfântului Apostol Pavel: ”… datori suntem noi, cei tari, să purtăm slăbiciunile celor neputincioși…” (Romani 15,1) și să ne rugăm ca Domnul să-i întărească și să-i păzească pe toți medicii, asitentele și personalul medical care, în aceste zile, riscându-și propria sănătate și a familiei lor, veghează la căpătâiul celor bolnavi…
Cei dintre dumneavoastră care aveți evlavie și dorința de a face mai mult pentru ei și pentru cei aflați în suferință, aveți binecuvântarea de a citi PSALTIREA – o Catismă pe zi. Astăzi vom începe cu Catisma întâi la ora 11:00 p.m.: https://doxologia.ro/rugaciuni/psaltirea-catisma-intai
Câteva însemnări despre importanța citirii acestei sfinte cărți:
Ce este soarele între celelalte lumini ale Cerului, aceea este Psaltirea între celelalte cărţi însuflate de Dumnezeu. Soarele luminează toate marginile lumii; Psaltirea luminează toate simţurile inimii, toate cugetele sufletului şi toate mişcările minţii în acest micro cosmos, căci astfel se înţelege omul a fi, o „lume în mic”; îl încălzeşte şi-l veseleşte, îl luminează prin cunoştinţa adevărului şi prin descoperirea dumnezeieştilor Taine. Îl cuprinde cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt şi cu umilinţa lacrimilor. Îl veseleşte cu aducerea aminte de Dumnezeu şi cu făgăduinţa veşnicelor bunătăţi ale Ierusalimului Ceresc. Încât nu este aşa de trebuincioasă călătoria Soarelui lumii, câtă este citirea Psaltirii omului. Că zice Sfântul Ioan Gură de Aur: Mai bine să înceteze Soarele din călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii; că Psaltirea este mai folositoare decât toate cărţile.
Toate cărţile, zice, sunt de folos şi mare îngrijorare fac dracilor, dar nu ca Psaltirea. Zice şi Marele Vasilie: Nici o carte alta slăveşte pre Dumnezeu precum Psaltirea, nici se poate a se asemăna cu folosul ei. Voia îţi este a şti folosurile ce se pricinuiesc din citirea Psalmilor? Însuţi le vei pricepe, numai de vei citi cu luare aminte, cu trezvie şi cu pricepere, că nu este cu putinţă a număra ce poate lucra Psaltirea: Cu Îngerii slăveşte pre Dumnezeu; pre lumea cea din cer şi pre cea de sub cer o cheamă spre slavoslovia lui Dumnezeu; pre draci ceartă, mare plâns şi mare durere face diavolilor; pentru împăraţi, pentru boieri şi pentru toată lumea pre Dumnezeu roagă; lucrează sfinţenie, pre suflet ca soarele luminează, ca apa curăţeşte, ca focul încălzeşte, ca untul de lemn cu îndurarea lui Dumnezeu unge; poftele trupeşti, urgia şi mânia le potoleşte; înmulţeşte credinţa, nădejdea şi legătura dragostei; mai înainte spune cele viitoare, alege aceste de acum, aduce aminte de cele trecute. Citirea Psalmilor cu luare aminte, şi din inimă împietrită scoate lacrimi.
Psaltirea este partea cea aleasă cu Îngerii, cântarea preaiubită lui Dumnezeu, solitoare de mântuire omului păcătos, mângâiere bătrânilor, înfrumuseţare tinerilor, luminare şi înţelepciune a pruncilor, podoabă preafrumoasă femeilor celor înţelepte; dătătoare de smerenie, izgonitoare trufaşilor draci, armă întru înfricoşările de noapte, odihnă ostenelilor de ziuă. Psaltirea este lucru îngeresc, moştenire cerească, tămâie duhovnicească.”
https://doxologia.ro/intreaba-preotul/pentru-ce-se-citeste-psaltirea
… și un cuvânt de mângâiere: https://doxologia.ro/cuvant-de-mangaiere-la-vreme-de-pandemie-al-arhimandritului-zaharia-de-la-essex
Aveți mai jos o listă de 10 filme recomandate din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei:
1. Ostrovul (Un film artistic de excepție, calificat de critici ca fiind o capodoperă a ultimilor decenii, care aduce societății moderne suflul autentic al trăirii ortodoxe. Ostrovul este un film creștin ortodox care poate aduce în sufletul fiecărui om un gând bun, o cugetare la cele sufletești, la cele veșnice.)
2. Vindecarea fricii. Sfântul Luca al Crimeei (film artistic bazat pe istoria vieții medicului chirurg, omului de știință și Sfântului Ierarh Luca, Arhiepiscop de Simferopol și Crimeea. Sfântul Ierarh Luca al Crimeii a fost un strălucit medic chirurg și om de știință, una dintre cărțile sale de medicină devenind manual de referință pentru mai multe generații) https://www.bing.com/videos/search?q=filme+ortodoxe+tradus+romana&view=detail&mid=7793C90B4236D9D50A617793C90B4236D9D50A61&FORM=VIRE
3. Prietenul meu, îngerul (film artistic – Un film rusesc de excepție. Nu contează vârsta privitorului caci filmul se adresează sufletului care… nu îmbătrânește. Un film despre un înger (SERAPHIM) care coboară din cer pentru a ajuta o fată (SASHA) sa devină mai bună. https://www.youtube.com/watch?v=1gOoW04r0N0&t=7s
4. Confesiunile unui samurai (film artistic – Un preot ortodox, Părintele Nicolai (Cary-Hiroyuki Tagawa), fratele unui șef Yakuza, este atras într-un război mafiot în Japonia. El scapă și se refugiază în micuțul sat rusesc Glubokoe, unde, după un timp, constată că războiul l-a găsit din nou) https://www.bing.com/videos/search?q=filme+ortodoxe+tradus+romana&view=detail&mid=FB2765D58FA9A30D89BFFB2765D58FA9A30D89BF&FORM=VIRE
5. Minunea (film artistic. În 1956, întreaga societate din regiunea Samara a Rusiei era zguduită de un fenomen „paranormal” petrecut în văzul lumii şi imposibil de camuflat, ce sfida din temelii concepțiile materialismului științific: a fost supranumit de popor „Înțepenirea”. Zoiei”.https://www.bing.com/videos/search?q=filme+ortodoxe+tradus+romana&view=detail&mid=85CBEA747B56CFA8109185CBEA747B56CFA81091&FORM=VIRE
6. Viața Sfintei Maria Egipteanca (film artistic)
https://ortodox.md/viata-sfintei-maria-egipteanca/
7. Monahul și demonul (Povestea unui monah demonizat care nu-și găsește scăparea în nici o mănăstire, în nici o nevoință, în nici o Taină…. O poveste care ne poartă parcă, pe firul ei lăuntric, duhovnicesc, înapoi la originea creștinismului; ca și cum monahismul ortodox ar face o călătorie la izvorul său, pentru a-și reîmprospăta sensul și, mai ales, puterea.) https://ortodox.md/un-nou-ostrov-filmul-monahul-si-demonul-pilda-pentru-necesitatea-reincrestinarii-crestinismului/
8. Andrey Rublyov – 1966 (Un film răscolitor asupra condiției umane, având ca bază viața pictorului de biserici Andrei Rubliov.) https://ortodox.md/un-nou-ostrov-filmul-monahul-si-demonul-pilda-pentru-necesitatea-reincrestinarii-crestinismului/
9. Sfântul Vasile cel Mare – Leul lui Hristos (“Nu ești singur” – film documentar realizat de televiziunea greceasca ET1.) https://ortodox.md/sfantul-vasile-documentar/
10. Viața Sfântului Apostol Pavel (Film artistic) O impresionantă dramă inspirată din viața Apostolului Pavel. La puțin timp după răstignirea lui Iisus, Saul din Tars – un dușman de temut al creștinilor tot mai numeroși pornește pe urmele lor, pe drumul Damascului, unde temporar își pierde vederea. Cu ajutorul Lui Dumnezeu nu doar recapătă lumina ochilor, ci şi descoperă adevărata credință. Saul va fi botezat sub numele de Pavel şi se va alătura celorlalți Apostoli pentru a propovădui adevărul cel veșnic viu. https://ortodox.md/viata-sfantului-apostol-pavel-film-artistic/